top of page

Amissa veritas - sau de ce astrologia nu poate avea pretenția la știință

Actualizată în: 4 dec. 2023


Saint Augustine, de Phillipe de Champaigne, c.1650 / Los Angeles County Museum of Art
Sfântul Augustin, de Phillipe de Champaigne, c.1650 / Los Angeles County Museum of Art

Preambul

Spațiul public a luat contact cu un fenomen straniu, dar nu ireal, care înfățișează derapajul utilizării constelațiilor familiale, ca formă de intervenție psihoterapeutică. Pentru a păstra informațiile în cea mai autentică formă las aici linkul către investigația PressOne (link).

Invitat la emisiunea În fața ta, psihologul Andrei Ion discută despre pseudoștiințe unde include și astrologia (link). Discursul prezent este caracteristic argumentării generale care urmărește evidențierea caracteristicilor pseudoștiințifice ale astrologiei și nu numai. În acest sens nu este deloc neobișnuit că apar informații false, precum: Mercur este mereu retrograd. Discuția continuă și cuprinde referiri la constelații familiale, practici psihoterapeutice, autori și transmiterea transgenerațională a traumelor, etc. care sunt catalogate ca manifestări ale pseudoștiinței.

Este important să realizăm că însăși domeniul general al psihologiei are contestatarii săi care consideră că este pseudoștiință, iar psihoterapia de asemenea. Realitatea ne indică faptul că psihologia și psihoterapia devin discipline care sunt acreditate academic, prin urmare există reglementări cu privire la formare, certificări recunoscute de un for profesional, care în acest caz este Colegiul Psihologilor din România (CRP). Astfel, persoana care va absolvi studiile unei facultăți de psihologie va fi licențiat în psihologie, nu psiholog, nu psihoterapeut. Calitatea de psiholog se obține o dată cu admiterea în Colegiul Psihologilor din România și implicit prezența atestatului de liberă practică.

Pentru a fi psihoterapeut este necesar ca licențiatul în psihologie să urmeze o școală, care poate avea orientări teoretice diverse: cognitiv-comportamentală, integrativă, psihanaliză, etc. După finalizarea studiilor de formare de bază, candidatul va fi recunoscut de Colegiul Psihologilor din România ca psihoterapeut sub supervizare. Această etapă presupune că practica individuală este ghidată de un supervizor care oferă suport psihoterapeutului care se află sub supervizare. După această etapă se obține titulatura de psihoterapeut autonom.

Prin urmare, cine termină o facultate de psihologie nu este psiholog, cu atât mai puțin psihoterapeut. Orice formă de activitate psihologică/psihoterapeutică care nu include individul în registrele de activitate ale CRP (link) conduce automat la concluzia că persoana nu este acreditată de CRP și nu a urmat rigorile în formarea profesională.


Agnitio veritatis - recunoașterea adevărului

Trebuie să recunoaștem că astrologia este o formă de pseudoștiință deoarece conform rigorilor științifice nu poate fi validată prin instrumentele clasice. Astrologia este o disciplină.

În acest context este important să vedem unde se plasează astrologia.

Astrologia ca disciplină este suspendată, lipsită de metode și modele clare de formare și cu atât mai mult de practică. La fel ca în cazul psihologiei trebuie să facem diferența între persoana interesată de astrologie și cea care practică. Interesul pentru astrologie indică o mișcare personală de informare și cunoaștere, practica astrologiei implică faptul că undeva pe parcurs s-a derulat un proces de formare. Un proces de formare profesională implică existența unui cumul de informații, practică și experiență care ajung să fie certificate printr-o formă legală. În acest sens Clasificarea Ocupațiilor din România (COR) oferă o formă de certificare sub codul 5161 care descrie „Astrologii, prezicătorii și asimilații acestora descriu (dezvăluie) trecutul și prezic evenimente viitoare din viața persoanelor prin practicarea astrologiei, pe baza unor caracteristici din palmele clienților, prin folosirea cărților de joc sau alte tehnici.” de unde derivă codul 516101 caracteristic astrologilor.

În România nu există un for profesional pentru această disciplină, prin urmare, responsabilitatea practicii este strict a individului care practică. De asemenea, nu există interes pentru cerecetare prin metodele general utilizate. Astrologia rămâne izolată de celelalte științe și discipline pentru că practicantul nu are deschiderea necesară pentru a asimila (nici nu mai discutăm posibilitatea de a construi) instrumente sau modalități de testare și conceptualizare a datelor astrologică.

Articolele și expunerile astrologice nu includ de obicei referințe bibliografice, din acest motiv nu dispunem de un stil riguros de documentare și identificare a informațiilor, deși foarte la îndemnână ar fi stilul de redactare și citare al Asociației Psihologilor Americani (APA).

Simțul critic este puțin reprezentat în practica astrologică autohtonă, ci în schimb putem observa diverse atitudini ostile și acide, care sunt manifestări ale unor conflicte interne prezentate sub titulatura simțului critic. În fapt, acestea sunt doar raționalizări ale unor atacuri la persoană, nu viziuni asupra practicii în sine.


Amissa veritas - pierderea adevărului

În acest conflict interminabil între susținătorii și promotorii astrologiei versus combatanți apare o dinamică pe care Melanie Klein, psihanalistă, o descrie sub conceptul de fază schizo-paranoidă. Individul funcționează cu această mișcare ciclică între faza paranoid-schizoidă și faza depresivă și trebuie să înțelegem aceste concepte ca modalități de funcționare, nu ca structuri de patologie.

Modalitatea de funcționare schizo-paranoidă apare prima în evoluție și se caracterizează prin procesul de separare. Separarea ne ajută să discernem limitele, să identificăm diferențe și să formăm categorii. Însă, când această modalitate este singura formă de funcționare atunci asistăm la un real clivaj al lumii, unde există doar noi și ei, bun și rău, alb și negru - fără posibilități de mijloc, deoarece ne temem de contaminare. Astfel obiectul bun este exclusiv bun, iar obiectul rău este exclusiv rău - malefic, periculos, prin urmare este absolut necesar să păstrăm granițele astfel încât ce este bun să nu fie alterat sau contaminat de rău.

La fel este și în cazul combatanților al căror discurs se încadrează în această topică schizo-paranoidă din nevoia (nu dorința) de a păstra imaculatul, doar că acest obiect rău (astrologia în acest caz) pe care îl atacă este obiectul bun al astrologilor. Promotorii astrologiei se află în aceeași ipostază în care idealizează disciplina lor de studiu, mențin clivajul considerând că combatanții atacă obiectul lor bun, iar ei sunt obligați să îl apere.

Oricine rămâne în această modalitate de funcționare pierde adevărul, fiind captiv într-un univers exclusiv subiectiv, de natură infantilă. Posibilitatea de evoluție vine prin descoperirea (sau acceptarea) următoarei modalități, cea depresivă. În acest context individul este capabil să cuprindă și să înțeleagă ambivalența. Nu mai este necesar clivajul ca mecanism de apărare al integrității obiectului, ci realizăm că obiectul iubirii este și bun și rău în același timp.

Este dureros? Este!

Dar numai astfel luăm contact cu obiectul real, care include ambele calități ale sale. Acum observăm că obiectul rău nu era decât partea rea a obiectului bun pe care cu îndârjire am extirpat-o, supunând obiectul bun unei excizii prin care l-am deformat. În această modalitate de funcționare apare vinovăția pentru atacurile repetate pe care le-am adus asupra părții rele a obiectului iubirii. Prin persistența obiectului de a exista, în ciuda atacurilor schizo-paranoide ne demonstrează că putem demara acțiuni reperatorii, care pornesc din vinovăția agresiunii primare.

Winnicott, care continuă și dezvoltă extraordinar de bine teoria freudiană și kleinană a psihanalizei spune că:

este o bucurie să te ascunzi, dar un dezastru să nu fii găsit

(Winnicott, 2014)


În cazul astrologiei putem să spunem că „e o bucurie să fii văzut (recunoscut), e un dezastru să fii arătat (expus)”. În idealizarea obiectului iubirii, promotorii astrologiei nu văd partea sa „rea”, ci caută doar partea bună, iar toți cei care văd această parte bune sunt ca noi. Oricine arată sau expune partea „rea” atacă în mod implicit existența obiectului care nu mai poate fi exclusiv bun. La fel se întâmplă și cu combatanții care doresc să păstreze obiectul rău-pur, pentru ca obiectul lor bun să nu fie întinat de rău. Niciuna dintre aceste tabere nu dispune de modalitatea depresivă care permite reflecția și înlătură mecanismele infantile de apărare: clivaj, idealizare, negare, omnipotență. Obiectul rău nu mai este persecutor pentru că de fapt e parte a obiectului bun.


Un exemplu de dinamică a celor două modalități, care se dovedește a avea un rezultat excelent este chiar parcursul psihanalizei. Freud începe să descopere inconștientul, modul în care aceasta se structurează și mecanismele caracteristice. Plin de motivație, energie și vervă împarte, separă, clasifică particularități ale aparatului psihic. Ulterior vin criticile, atacul și negarea muncii sale. În loc să răspundă într-un mod schizo-paranoid (agresiv) își permite funcționarea depresivă care l-a ajutat pe parcursul timpului să realizeze erorile de observare sau de descriere a mecanismelor psihice. Psihanaliza a fost revizuită ori de câte ori Freud a observat diferențe între teorie și practică, deci înseamnă că obiectul iubirii sale nu era bun-pur, ci avea nevoie de modificări, de reparații, dar acestea nu puteau fi efectuate dacă nu exista recunoașterea greșelilor.

Această atitudine s-a păstrat pe parcursul timpului în sfera dezvoltării conceptelor psihanalitice unde observăm revizuiri majore pe care post-freudienii le aplică teoriei clasice, recunoscând că psihanaliza nu este un obiect bun-pur, ci unul perfectibil.


Negarea veritas-ului de către promotorii astrologiei duce la menținerea funcționării în modalitatea schizo-paranoidă extremă care nu permite evoluția. Aceștia se află într-o permanentă alertă față de orice poate leza obiectul bun, scindează și modifică realitatea pentru a păstra ordinea lor internă. Rezultatul: construirea unui mediu autist și angoasă de persecuție.

Un exemplu de deformare cauzat de mecanisme infantile de apărare este constituit de ideea că Jung a fost astrolog. FASL! Carl Gustav Jung nu a fost astrolog, Freud cu atât mai puțin, dar a menținut un interes constant pentru astrologie. În căutarea unor argumente care să justifice superioritatea obiectului bun, promotorii fac din fantasmă realitate. Este posibil ca acesta să fie unul dintre motivele pentru care majoritatea celor care studiază astrologia psihologică îmbrățișează figura lui Jung, expus ca un obiect-fetiș care validează astrologia. Este îngrijorător că din dorința de a apăra obiectul bun realitatea este maltratată în vederea menținerii stării (închipuite - fantasmate) de puritate.

Din nefericire mulți cei care ajung să-l numească pe Jung în aria practicii autohtone nu cunosc teoria pe care acesta o construiește. În afară de arhetipuri și câteva procese primare nimeni nu are experiența formării și a lucrului cu psihologia analitică reală și completă a lui Jung (și a post-jungienilor).

Arhetipurile sunt forțe colosale sunt macro-obiectele psihanalizei care sunt bune și rele. Când influența unui arhetip este prea mare asupra individului atunci acesta este posedat. Așa se întâmplă și cu promotorii, majoritatea sunt posedați de arhetipul-astrologiei și cad în funcționarea schizo-paranoidă (dacă au accesat cumva, cândva funcționarea depresivă). Dintr-un deficit narcisic de identifică cu disciplina-obiect, se abandonează unei simbioze ce nu permite relaționare, ci izolarea prin oglindirea în ochii semenilor - celor la fel ca noi (posedați).


Ubi est veritas? - Unde este adevărul?

Menținând discursul caracteristic lui Jung, care prin re-gândirea alchimiei utilizează multe latinisme voi încerca să trasez niște direcții cu privire la interesul lui pentru astrologie, care ne arată că nu a fost astrolog, ci un promotor depresiv (a se înțelege că achiziționase o funcționare depresivă) al acesteia, alături de alchimie.


Apropierea dintre psihologia analitică și astrologie debutează cu Liz Greene, Stephen Arroyo, Karen Hamaker-Zondag, Alice O. Howell și Richard Tarnas iar fascinația pentru acest sistem de gândire a luat rapid amploare, dar prin cele spuse mai ales de Lizz Greene și Stephen Arroyo (cel puțin în România).

Jung împrtășește interesul său pentru astrologie lui Freud, în scrisoarea pe care o adresează acestuia în 12 iunie 1911:

Serile îmi sune foarte solicitate de astrologie. Calculez horoscoape pentru a da de urmă miezului psihologic de adevăr. Deocamdată, unele lucruri remarcabile, care dumneavoastră vă vor părea cu siguranță incredibile. Calculul poziție astrelor unei doamne a avut drept rezultat o imagine a caracterului extrem de precisă, cu câteva detalii de destin, care nu îi aparținea însă ei, ci mamei sale; la aceasta, imaginea caracterului se potrivea însă ca turnată. Doamna suferă de un extraordinar complex matern. Cred că, într-o bună zi, s-ar putea foarte bine ca în astrologie să se descopere, prin intuiție, o bună bucată de cunoaștere, care a ajung în cer. Se pare, de pildă, că semnele zodiacale sunt imagini ale caracterului, adică simboluri ale libidoului, care descriu respectivele trăsături tipice ale libidoului.

(Freud & Jung, 2015, pp. 627, 628)


Iar într-o scrisoare către astrologul André Barbault, Jung spune:

Ca răspuns la următoarea întrebare: Ce legături vedeți între astrologie și psihologie? 1. Legăturile dintre astrologie și psihologie. Există multe cazuri de analogii izbitoare între constelațiile astrologice și evenimentele psihologice sau între horoscop și dispoziția caracterologică. Este chiar posibil să se prevadă într-o anumită măsură efectul psihic al unui tranzit. De exemplu [. . . .].1 Ne putem aștepta cu un grad de probabilitate destul de mare ca o anumită situație psihologică bine definită să fie însoțită de o configurație astrologică analogă. Astrologia, ca și inconștientul colectiv de care se ocupă psihologia, constă în configurații simbolice: "planetele" sunt zeii, simboluri ale puterilor inconștientului.
Ca răspuns la următoarea întrebare: Care este atitudinea dvs. față de pozițiile astrologilor care admit existența unui câmp psihologic încă de la naștere și față de psihanaliștii care explică etiologia nevrozelor prin prisma experiențelor din viața anterioară? 3. Atitudinea față de pozițiile astrologilor [etc.]. Primele experiențe de viață își datorează efectul lor specific (patogen), pe de o parte, influențelor mediului, iar pe de altă parte, predispoziției psihice, adică eredității, care pare să se exprime într-un mod recognoscibil în horoscop. Acesta din urmă pare să corespundă unui moment precis al dialogului zeilor, adică al arhetipurilor psihice.
Ca răspuns la următoarea întrebare: În cursul tratamentului analitic, ați observat faze tipice fie de rezistență, fie de progres, care ar coincide cu anumite constelații astrologice, de exemplu, cu tranzite? 5. Am observat multe cazuri în care o fază psihologică bine definită, sau un eveniment analog, a fost însoțită de un tranzit (în special atunci când Saturn și Uranus au fost afectați).
Ca răspuns la următoarea întrebare: Care sunt principalele dvs. critici la adresa astrologilor? 6. Principalele mele critici la adresa astrologilor. Dacă ar fi să mă hazardez într-o opinie într-un domeniu pe care nu-l cunosc decât foarte superficial, aș spune că astrologul nu consideră întotdeauna afirmațiile sale ca fiind simple posibilități. Interpretarea este uneori prea literală și nu suficient de simbolică, de asemenea, prea personală. Ceea ce reprezintă zodiacul și planetele nu sunt trăsături personale, ci fapte impersonale și obiective. Mai mult, mai multe "straturi de semnificație" ar trebui luate în considerare în interpretarea Caselor.
Ca răspuns la următoarea întrebare: Ce orientare a gândirii astrologice considerați de dorit? 7. Este evident că astrologia are multe de oferit psihologiei, dar ceea ce aceasta din urmă poate oferi surorii sale mai mari este mai puțin evident. În măsura în care pot judeca, mi s-ar părea avantajos pentru astrologie să ia în considerare existența psihologiei, mai ales a psihologiei personalității și a inconștientului. Sunt aproape sigur că ar putea învăța ceva din metoda simbolică de interpretare a acesteia, deoarece aceasta are legătură cu interpretarea arhetipurilor (zeii) și a relațiilor lor reciproce, preocuparea comună a ambelor arte. Psihologia inconștientului este deosebit de preocupată de simbolismul arhetipal.

(Jung, 2015, pp. 175–177)


Safran Rossi menționează în introducerea partea a II-a a cărții Jung on Astrology, pe care o coordonează alături de Keiron Le Grice (și pe care o recomand împreună cu Jung on Alchemy, editată de Nathan Schwartz-Salant) că:

Paralelele astrologice cu psihologia vin în fraze succinte. Așadar, putem apela la mituri, literatură și artă pentru a accesa și a înțelege mai bine psihicul și procesele noastre interioare. Relevanța cercetării mito-astrologice în astrologia psihologică se bazează pe acest principiu primar al psihologiei lui Jung.

(Rossi & Le Grice, 2017, p. 37)


În soluționarea acestei spețe ne ajută studiul demarat de Stephanie Buck care descrie modificarea percepțiilor lui Jung cu privire la astrologie, ocult și sincronicitate (Buck, 2018):

Jung a exprimat păreri contradictorii cu privire la astrologie și la rolul acesteia în viața individuală și colectivă de-a lungul a jumătate de secol și mai mult de când s-a preocupat de aceasta. Declarațiile sale diferite sugerează o maturizare a gândirii sale, precum și un anumit grad de ofuscare pentru a se feri de neînțelegerile și ridiculizarea celor care ar pune la îndoială seriozitatea cercetărilor sale.

Concluzia lui Buck este asemănătoare cu ceea ce zice Le Grice în introducerea părții IV din cadrul lucrării Jung on Astrology (Rossi & Le Grice, 2017, p. 141).

Prin urmare, Jung nu oferă consultații de astrologie, ci utilizează concepte (și metode) astrologice și alchimice pentru a susține procesul psihoterapeutic. În acest sens adepții astrologiei psihologice jungiene ar trebuie să aibă mai întâi experiența întâlnirii cu inconștientul în maniera pe care Jung o propune, iar mai apoi pot spune că înțeleg și practică in veritas. Așa cum ziceam (link) astrologia este un limbaj simbolic, la fel ca alchimia, iar psihanaliza și psihologia analitică utilizează limbaje simbolice în cadrul cărora, cu multă resonsabilitate, se pot integra alte asemenea limbaje.

Iată, deci, motivele pentru care astrologia nu poate avea pretenția la știință.


Bibliografie:

Buck, S. (2018). Hiding in plain sight: Jung, astrology, and the psychology of the unconscious. Journal of Analytical Psychology, 63(2), 207–227. https://doi.org/10.1111/1468-5922.12394


Freud, S., & Jung, C. G. (2015). Corespondenţa Freud—Jung (L. Karsch, Trans.). Trei.


Jung, C. G. (2015). Letters of C. G. Jung: Vol. II (G. Adler & A. Jaffé, Eds.). Routledge. https://doi.org/10.4324/9781315723945


Rossi, S., & Le Grice, K. (Eds.). (2017). Jung on Astrology. Routledge.


Winnicott, D. W. (2014). Procesele de maturizare (C. Popescu, Trans.). Trei.



In nomine veritas,
Alexandru I. Păunescu
București
01.12.2023
194 afișări0 comentarii

Postări recente

Afișează-le pe toate

Comentarios


bottom of page